Topliţa Română – Vatră de istorie
CONSERVAREA
Oraşul, azi, nu mai e ca cel de acum trei decenii. Centrul lui e un ansamblu de clădiri moderne: blocuri de locuit, magazine, edificii destinate activitaţilor social-culturale. Le caracteriză, în general, arhitectura cu linii agreabile, deloc arogantă.
În anul 1785 Topliţa era un sat iobăgesc, alcătuit din 227 gospodării aprţinând celor 255 de familii. Recensământul din acelaşi an înregistra 1470 de locuitori, majoritatea români. Cele 255 de familii erau aservite la nu mai puţin de 22 de proprietăţi.
La cumpăna veacurilor al XVIII-lea şi al XIX-lea rivalitatea marilor puteri europene şi lupta popoarelor din sud-estul continentului pentru libertate naţională şi socială deveneau tot mai evidente. Astfel, ca şi întreaga Românie, Topliţa a avut de suferit de pe urma marilor razboaie, distugandu-se o mare parte din mica aşezare dintre munţi. Participarea la răscoala codusă de Horea, Cloşca şi Crişan din 1784-1785, de anul revoluţionar din 1848, participarea la războiul de independenţă în 1877, participarea la primul război mondial, la înfăptuirea Marii Uniri din 1918, precum şi la al doilea război mondial, au dus la pierderea a 771 de eroi cunoscuţi şi necunoscuţi care s-au jertfit pentru apărarea gliei în luptele din 23-24 august 1916, pentru eliberarea Topliţei. Au căzut la datorie şi îşi au odihna veşnică la Monumentul mausoleu de la Gura Secului, ridicat în 1925, monument pe a cărui placă sunt înscrise cuvintele primului patriarh al României, Miron Cristea: ”Ostaşi eroi din Vechiul Regat! Binecuvântată a fost clipa în care aţi trecut în Ardealul fraţilor voştrii, dezrobindu-i prin jertfa voastră de mucenici.... Ardealul vi se-închină!”
După al doilea război mondial şi Topliţa a trăit evenimentele vremii, trecânde de la activităţile tradiţionale de creşterea animalelor şi industria forestieră, la industria de prelucrarea a lemnului, industria usoară, servicii.
Monumentele istorice reprezintă pentru topliţeni şi pentru vizitatorii oraşului locuri de pelerinaj, închinăciune şi dovezi precum că Topliţa a existat şi va exista încă pe-atâtea decenii, cât a existat.
Topliţa s-a dezvoltat ca centru urban şi datorită poziţiei geografice favorabile, având ca element definitoriu aşezarea sa la răscrucea drumurilor, face puntea de legătură între Transilvania şi Moldova. Înainte de 1950, actualul oraş a fost centru de plasă, iar după aplicarea legii administrativ teritoriale a devenit centru Raionului Topliţa şi oraş din 1952.
În 20 iunie 2002 oraşul Topliţa devine municipiu. Astfel pretenţiile locuitorilor devin din ce în ce mai mari, dorind ca oraşul să-şi merite numele de municipiu.
Însă dezvoltarea unui oraş cum este Topliţa, după ce a trecut prin urgiile vremii, este mai greu de realizat. Dar începând cu anul 2008, prin documentele strategice de dezvoltatre a localităţii, cu iniţiativa primarului Platon Stelu, s-au realizat o mare parte din dorinţele locuitorilor.
Proiectele de dezvoltare administrativ-locale au făcut posibilă realizarea unui pas important spre modernizarea oraşului: reabilitarea staţiei de epurare, realizarea unui sistem integrat de management al deşeurilor, extinderea reţelei de canalizare şi a reţelei de alimentare cu apã, înfiinţarea reţelei de distribuţie a gazelor naturale, reabilitarea sistemului de termoficare, reabilitarea podurilor şi a podeţelor, modernizare strãzilor şi drumurilor de câmp, modernizare şi extinderea iluminatului public, modernizarea infrastructurii de transport, reabilitarea zonei Tinov prin modernizarea drumului de acces şi prin transformarea acesteia într-o zonã industrialã ( staţie de asfaltare, staţie de betoane şi instalaţie de concasare piatrã ), modernizarea halei de carne, modernizarea centralei termice a spitalului, dotarea şcolilor cu centrale termice, executarea de lucrãri de izolare termicã a clãdirilor şcolilor, organizarea de cursuri de calificare profesionalã pentru şomeri, construirea unui teren de sport cu covor sintetic, întreţinerea cursurilor de apã din municipiu, construirea de diguri de protecţie împotriva inundaţiilor, plantarea de perdele de protecţie în zona Tinov, amenajarea de noi parcuri şi zone verzi, împãdurirea zonelor defrişate în mod abuziv, includerea în circuitul turistic a cascadei cu apã mezotermalã, înfiinţarea unui centru pentru vârstnici, dotarea şcolilor cu materiale didactice şi calculatoare, îmbogãţirea fondului de carte al Bibliotecii municipale, susţinerea înfiinţãrii unor clase care sã pregãteascã personal calificat în domenii specifice zonei ( industria lemnului, zootehnie, turism, valorificarea fructelor de pãdure).
Câteva dintre aceste puncte strategice de dezvoltare ale localităţii au fost realizate, dar pentru cele mai importante modernizări trebuie să mai aşteptăm.
Astfel începe un proces de sistematizare a vechiului oraş, ce nu mai corespundea noilor cerinţe impuse de un mod de viaţă modern. Până în 2008 preocupările privind salvarea şi conservarea monumentelor, vizau edificiile luate individual precum Urmanczy şi Banffy. Mai târziu s-a înţeles faptul că valoarea unui oraş vechi constă în întregul lui şi el cuprinde o sumă de imobile cu valoare istorică sau arhitecturală diferită.
Conservarea patrimoniului, împreună cu un plan eficient şi temeinic de dezvoltare urbană a condus la o mixtură dintre vechi şi modern. Ea se poate realiza prin simpla dorinţă a locuitorilor de a proteja şi de a menţine oraşul în starea lui actuală şi dacă se poate în fiecare an, tot ceea ce are nevoie de reabilitare, începând de la clădiri până la tradiţii şi obiceiuri, să fie mereu puse în lumina păstrării şi ocrotirii, căci oraşul Topliţa a fost şi va fi un centru istoric de o importanţă nemaiîntâlnită.
